Limba , în construcția navală, principalul element structural și coloana vertebrală a unei nave sau barcă , care se desfășoară longitudinal de-a lungul centrului fundului corpului de la tijă la pupă. Poate fi din lemn, metal sau alt material puternic și rigid. În mod tradițional constituit elementul principal de care erau atașate coastele de fiecare parte și de care erau atașate și tija și stâlpul. Un alt tip de chilă principală - în mod corespunzător, chila completă sau chilă de balast - este o extensie verticală în jos a corpului bărcii, îngust în formă de V; este de obicei balastat sau ponderat pentru stabilitate și rezistență laterală.
Chila vertebrală poate fi completată de alte chile ( vedea Figura). O placă centrală - numită și chila de scurgere sau chila glisantă - este o navă mijlocie retractabilă care poate fi coborâtă pentru a crește rezistența laterală și pentru a preveni alunecarea laterală. Un skeg este o prelungire de la dreapta a chilei menită să mențină barca în mișcare dreaptă și să protejeze elicele și cârma de obstacolele subacvatice. O chila cu înotătoare este o placă îngustă (din lemn, metal sau alt material) fixată în mijlocul navei de chila unei bărci de mică adâncime (cum ar fi un iaht de curse) și care se proiectează în jos pentru a oferi rezistență laterală. Este menit atât pentru a stabiliza barca, cât și pentru a o face utilă pentru a conduce. O chila de santină este una dintr-o pereche de plăci longitudinale care, la fel ca aripioarele, se proiectează de pe laturile unei nave sau bărci și se desfășoară paralel cu chila centrală. Acestea sunt destinate verificării rulării. Pe navele mari, proiecțiile exterioare ale chiliilor de santină pot fi ușoare; pe iahturile mici pot fi relativ adânci.
Tipuri de chile Encyclopædia Britannica, Inc.
Copyright © Toate Drepturile Rezervate | asayamind.com